We buy things we don't need with money we don't have to impress people we don't like.

chiran.ro

Despre Șumudică, Mironică și alți profesioniști (Alin Grigore sau Denis Ciubotariu). Si un amator: Dejan Stankovic

Zvezda CFR Cluj

După ceva vreme m-am decis să scriu un mic text. Am mai avut câteva impulsuri de a scrie (drumurile sau șoferii din România, idioții care hrănesc urșii pe marginea drumului, Honda și Alfa Romeo, nea Ion sau Tom Brady), dar nu mi-am găsit energia. De data asta, într-un mod ciudat, m-am hotărât sa scriu în urma vizionării meciului Crvena Zvezda (Steaua Roșie așa cum este cunoscută în Romania) – CFR Cluj. Ca suporter al sârbilor mi-a convenit desfășurarea jocului, însă pe măsura trecerii timpului mi-a fost rușine că văd o echipă din România jucând așa și mi-a fost rușine de nepricerea timidă a comentatorilor. Nu știu ce mi-a venit, dar am avut chef să urmăresc meciul. Aș fi spus mare greșeală, dar faptul că scriu poate fi trecut la bile albe

M-am apucat de scris în minutul 83, exasperat de teatrul absurdului transmis în direct de către ProTv. Am început să mă uit din minutul 10, btw. Nu voi avea o structură anume, ci doar voi puncta câteva dintre gândurile din timpul meciului.

Despre cronicarii lui Mironică

Vreu sa încep cu cei doi comentatori. Sau ceva de genul. Habar n-am cine sunt, dar rar mi-a fost să ascult atâtea inepții condensate într-un timp atât de scurt. Comentatorii de la Digi (cu limitările lor) sunt la ani lumină. Până și senilitatea lui Grădinescu sau stupizenia “în formă continuată” a lui Cosmescu par mai ușor de ascultat. Nota: E drept că n-am avut plăcerea să o ascult pe domnișoara sau doamna Cosma (Impresia formată pe baza ascultării întrebărilor adresate în timpul interviurilor sau emisiunilor vizionate mi-au creat o senzație de… „3 în p..a mea” cu privire la intelectul dânsei. Am auzit că a fost vedetă vara asta). Probabil, au fost (comentatorii) angajați de către celebrul Mihai Mironică. Stilul prostului fricos care-și menajează poziția pare potrivit situației. Îmi pare rău pentru băieți (nu cred că s-au autopropus), habar n-am dacă a fost o zi proastă sau nu, dar le recomand să-și caute alt drum în viață. Sau să rămână să comenteze echipe cu spectatori potriviți stilului. Exemple bune ar fi: fc fcsb sau orice echipă antrenată de Șumudică. Par din același film. Prost.

Omul sfințește locul. Dejan Stankovic.

Zvezda este imaginea antrenorului: Stankovic (nu știam că el este pe banca sârbilor înainte de meci). Calități tehnice puțin peste medie, exactitate tactică, foarte multă dârzenie și ambiție. Pentru asta a plătit Lazio peste 12 milioane de euro în mileniul trecut. Cam așa arată și Zvezda acum. Nu-s o echipă mare (am văzut mai multe erori tehnice nepotrivite competiției), însă sunt o echipă luptătoare. De remarcat jucătorul cu numărul 4 (n-am reținut cum îl cheamă). În plus, antrenorul are conștiința limitelor proprii (Stankovic n-a fost bănuit vreodată că ar fi cel mai inteligent dintr-o echipă, dar nici nu a fost vreun arogant), precum și cele ale echipei. În consecință abordează un clasic 4-4-2 (atât în linie, cât și modul romb la mijloc în funcție de dinamica fazei/momentul jocului sau locul unde se află balonul). Puțină compensare, venită mai degrabă din capacitatea de efort și de sacrificiu a jucătorilor, decât din foarte mult antrenament tactic. Așa pare. Schemele de atac sunt inspirate din stilul englezesc al anilor 80-90. Și ceva din jocul direct al lui Mourinho. Dejan a jucat ceva ani la Inter. Și a fost în echipa de Liga din 2010. Totul este bazat pe principii simple, ușor de antrenat și învățat. Dacă vrei să citești și alte opinii despre stiluri de joc sau profesioniști din anii 80-90 vezi și articolul despre The Last Dance.

Altfel, la aproape fiecare fază progresia părea inspirată din școala Ionuț Chirilă. Nu știti video-ul? Îl puteți vedea la finalul articolului. Lăsând gluma la o parte, deși exprimarea nu-i genială (ca să fiu finuț), nu e atât de complicată schema repetată de către marele antrenor (fiu al marelui jurnalist și al unei actrițe nebune și frate al marelui cântăreț activist). Oribilă familie.

“Less is more” funcționează și la fotbal. Felicitări, Dejan Stankovic! Ca stil, pare asemănător altui antrenor trecut prin școlile Lazio și Inter: Diego Simeone. Sper să le semene și cariera de antrenor.

Selecțiunea naturală negativă la români (cam așa scria Eminescu acum aproape 150 de ani). Sau despre cum se crede Șumudică mare antrenor.

Cealaltă echipă sau, mai bine spus, adunare de oameni care joacă fotbal, a fost patetică. Mai văzusem CFR în vremea lui Dan Petrescu (cu Sevilla și când au câștigat campionatul la Craiova) și câteva zeci de minute în acest sezon: cu Young Boys acasă și la Clinceni. Ce diferență între meciul de la Sevilla și acesta sau între cel de la Craiova cu cel contra Young Boys. Și nu a trecut mai mult de un an, an și jumătate. “Meritul”? Din tot ce-am văzut pare opera lui Șumudică. Sistem de joc? Necunoscut. Cu elvețienii a încercat un 3 pe fund încâlcit și anemic. Un singur beneficiu a avut: i-a aburit până și pe elvețieni. Atât de aiurea au stat în teren încât le-a luat ceva să se trezească. Și să facă instrucție cu ei. În teren. Nu pe tabelă. La retur au rezolvat și cu tabela, așa cum era de așteptat.

În seara asta a încercat un 4-3-3. A ieșit un soi de 3-1-1-2-2-1. Primul 1 este Denis Ciubotariu – un capitol dedicat. A ieșit în evidență. Restul sunt ceilalți fundași, închizătorul lasat singur cu linia a doua a sârbilor, 2 interi inteligenți – dar puși într-un loc în care n-aveau cum să-și arate calitățile astfel încât au fost depășiți total, 2 extreme cu calități fizice sau tehnice, dar asemănători în ale profunzimii minții cu antrenorul și un vârf mare și luptător, dar fără vreo calitate tehnică sau vreo sclipire de vreun gen. În toată mediocritatea i-am remarcat pe: Arlauskis (exact), Camora (exact) – dar fără vreun sprijin de la extrema stângă, mai ales ca trebuia să strângă mai des decât de obicei, fundașul central brazilian (Celso sau ceva de genul) – care a încercat cu toate limitele sale să facă față celor 2 atacanți pe care îi marca singur sau alături de Camora. Fundasul naturalizat roman a sesizat găurile din centru si a strans des. Am remarcat si un puști intrat pe final în locul lui Deac, nu a nordicului așa cum a încercat să ne păcălească unul dintre comentatori. Itu îl cheamă. Are fizic, atitudine, știe să stea în teren în funcție de fază. A fost singurul care a jucat în compensare cu închizătorul pe final. Până atunci, apărarea în zona centrală a fost formată din brazilian (nu a fost atât de slab cum a încercat să ne convingă comentatorul) , închizătorul care arăta precum Maradona, dar cu 20kg mai puțin și momentele când ajungea Camora. De asemenea, cei doi interi, deși au părut de pe altă planetă n-au avut mare vină. Nu cred ca și-au ales singuri posturilor. Și nu era mare lucru de făcut în echipă din perspectiva asezării: îl trăgeai pe nordic lângă închizătorul sud american și il puneai pe Deac în fața lor. Extremele erau obligate să se retragă 10 metri în linie cu Deac și așa făceai un 4-2-3-1 care ar fi blocat natural progresia clasică din 4-4-2. Apoi, era obligatoriu să îl schimbi pe vedeta următorului capitol în minutul 20. Nu știu dacă avea alt fundaș central, dar orice alt jucător era mai bun acolo. În caz că nu avea, atât Camora și mai ales Manea puteau juca în centru și introducea alt lateral. Însă dacă te crezi Guardiola în 2008-2009 alegi soluția prezentată pe Maracana din Belgrad. Pe de altă parte, la cum arată organizarea, este ușor să strici orice fel de sistem. Proabil antrenamentele sunt caterincă cu budincă. După cum știm din strămoși: prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul. Mai ales dacă îți construiești cariera din blaturi cu ziariști la fel de pricepuți ca tine. A se vedea conferințele de presă, stilul întrebărilor și al articolelor. La final, probabil jucătorii vor fi de vină. Patetic.

Arată a fundaș și atât. Băiatu’ lu’ tata.

Datorită (pentru 1 an) sau din cauza (pentru 2 ani) Stelei am văzut câteva zeci de meciuri din liga a 4 a. Cu excepția marelui ziarist și fundaș Alin Grigore (lol) nu-mi amintesc vreo prestație atât de … nici nu stiu cum să spun. Și am văzut ceva amatori jucând. Patetic este un cuvânt cuminte. Am văzut jucători blătuiți evoluând mai bine. Este incredibil cum a ajuns să joace titular la CFR această panaramă cu carnet de jucător de fotbal. Îmi este clar că are mintea unei găini (din câteva faze). Și nu o găina trează. De asemenea, este și fudul. Ca orice prost. Ușor de remarcat în câteva faze. Revedeți momentul când s-a dus să faulteze aberant portarul advers la o fază suficient de periculoasă și reacția de după. Sau cea în care mulțumește tușierului (apropos – senzație arbitrajul brigăzii din Bulgaria) pentru un offisde semnalizat (la cererea lui – lol) deși el stătea între linii, la intercepție:)) Privirea? Ce să mai spun. Este suficient de … simplă. Dacă aveți chef să revedeți meciul, vă rog să îl urmăriți cum se plimba prin careu, mereu întârziat, mereu între faze, mereu șocat de desfășurarea evenimentelor. Probabil este fericit de cum a evoluat. Atât poate. Nu reușesc să realizez cum l-a transferat Dan Petrescu (mă gândeam că dacă era pe bancă în seara asta, nu îl schimba în minutul 20, ci îl bătea în minutul 15). Poate s-a gândit ca niște elastice utilizate des la antrenamentele de poziționare l-ar putea ajuta. Nu cred ca poate nimeni. Păcat de fizic. Arată a fundaș.

Cam asta a fost experiența din seara asta. Nu voi regreta (foarte mult) cele 3 ore pierdute (meci și articol) dacă îmi voi regăsi energia pentru a scrie.

P.S.

Șumudică ca și Mironică. Păcat ca nu a mers la fc fcsb.

Cadoul promis: analiză tactică Ionuț Chirilă (să-l anunțe cineva pe A1 de la fcsb)

chiran.ro @ 2024