Ma bucur ca mai pot scrie cateva minute despre starile mele. Dupa cum stii ma consider una dintre cele mai norocoase persoane in viata. In ultima vreme simt ca se aseaza lucrurile dupa cum visez. Si cum sunt un soi de dreamer, visez destul de mult. Si vise si visuri. Dupa caz.
La inceputul anului, intr-o perioada complicata a vietii mele, intr-o singura saptamana am avut discutii cu 3 grupuri de cate 2 persoane despre diverse idei de business. Desi suna tehnic, ideile sunt mai degraba vocatii si dorinte de avans social. Niciuna generata de mine. Avand o gandire usor nestructurata (fiind dragut cu mine) mi-a fost usor sa combin toate ideile intr-una singura. Care inchidea multe dintre visurile mele din ultimii 6 ani. De atunci, o buna parte din ceea ce fac zilnic are legatura cu viitorul meu inchipuit. Si cum creierul poate fi flexibil reusesc sa gasesc similitudini cu modelul visat majoritatii trairilor uzuale. Atat personale (relativ normal), dar si profesionale.
Prin urmare, zi de zi, reusesc sa pun caramida dupa caramida ideii care imi motiveaza viata. Chiar daca este complicat (este dificil pentru creier sa sara zilnic intre proiecte, tipologii umane, verticale de business) si chiar daca deseori ajung “punct-ingust” in majoritatea proiectelor, lucrurile avanseaza. Incet, mult mai incet decat imi doresc, insa avanseaza. Asta imi ofera energia de a continua. Chiar si atunci cand nu mai pot (de fapt mai mereu mai pot putin). Imi place foarte mult interactiunea cu oamenii din jurul meu. Chiar daca macro situatia pare albastra, la nivelul meu (cu mici exceptii) lucrurile arata foarte bine. As putea spune roz:P, desi parca-mi place mai mult portocaliul. Oamenii din jurul meu sunt geniali in mod constant. Din multe unghiuri. Nivelul de energie pe care-l ofera este incredibil. Va multumesc oameni buni pentru tot ceea ce faceti. Un mic cadou (semi-troian): recomandarea din PS.
Nu scriu sa ma laud. Ci sa ma incurajez. De ce-as avea nevoie de incurajari cand totul este roz? Dupa cum m-am exprimat in trecut sunt cea mai proasta persoana dintre cele inteligente (la nivel de perceptie). Prostia (poate fi si o scuza ieftina) ma face deseori sa practic jocuri auto-distructive. Cum imi plac jocurile foarte mult si le practic cu sarg, efectele sunt in consecinta. Si ma opresc sa ating tot ceea ce visez. Sau amana. Si nu-i cool. Pentru ca ma hranesc cu energia oamenilor din jur. Si eu o fac sa dispara. Da. Imi este foame. De multe. De tot. Si ceva in plus. Stiu ca nu voi putea disipa energia adunata la nesfarsit. Asa ca m-am decis sa-mi scriu: Stop it. Nu-ti mai face rau. Fa ce crezi ca-i bine. Pentru tine. Altfel nu-i poti ajuta pe ceilalti. Si nu uita: Brazii se frang, dar nu se indoiesc.
Inchei cu aceasta “note to self”. Nu fara o mica dedicatie: urez tuturor sa ajunga sa faca tot ce viseaza. Si sa-si urmeze inima (Vama parca a spus-o mai bine).
PS
Va recomand din inima cartea. Linkul de la emag aici: http://l.profitshare.ro/l/4086701